Din ce se fac peleții folosiți în centralele casnice și cum diferă loturile între ele

Peleții au devenit în ultimii ani unul dintre cele mai folosite tipuri de combustibil solid pentru centralele casnice, mai ales în zonele unde nu există gaz sau unde vrei costuri mai predictibile. Dincolo de confort, alegerea lor pune pe masă o întrebare practică: din ce se fac, concret, acești cilindri mici de rumeguș și de ce unii saci par să ardă mai bine decât alții.

Probabil ai observat și tu că, de la un sezon la altul sau chiar de la un palet la altul, centrala reacționează diferit, apar mai multă cenușă sau depuneri, iar consumul crește, deși folosești tot peleți. Explicația stă în compoziție, umiditate, modul de presare și în controlul calității din fabrică.

Ca să poți alege informat, merită să știi ce tipuri de materie primă se folosesc, ce înseamnă standarde de calitate, ce valori sunt considerate bune pentru puterea calorică și conținutul de cenușă și cum pot varia aceste caracteristici de la lot la lot.

Cu cât înțelegi mai bine aceste detalii, cu atât vei putea citi mai ușor o etichetă și vei ști la ce să te uiți când comanzi următorii saci de peleti, astfel încât centrala ta să funcționeze stabil, eficient și previzibil toată iarna.

Din ce se fac peleții folosiți în centralele casnice?

La origine, peleții sunt doar lemn curat, transformat în granule dense și ușor de dozat. Materia primă de bază este rumegușul rezultat din prelucrarea lemnului: tăiere, rindeluire, șlefuire, producție de mobilier sau panouri. În loc să fie aruncate, aceste resturi lemnoase sunt colectate, uscate și măcinate foarte fin.

Apoi intră în joc presa. Rumegușul uscat este împins prin matrițe la presiuni și temperaturi ridicate. Lignina, o substanță naturală din structura lemnului, se activează și acționează ca un liant intern. De aceea, peleții de calitate nu au nevoie de aditivi sau adezivi chimici ca să stea legați. Sunt, practic, lemn compactat.

Peleții folosiți în centralele casnice se fac în principal din:

• rumeguș de rășinoase (brad, molid, pin);
• rumeguș de foioase (fag, stejar);
• amestec de rășinoase și foioase, în diverse proporții.

În mod perfect, rumegușul nu ar trebui să conțină coajă, noroi, adezivi sau vopsele. Cu cât materia primă este mai curată, cu atât cenușa rezultată va fi mai puțină, iar centrala ta va avea mai puține depuneri. De aici vine diferența mare dintre peleți curați și peleți care te obligă să cureți focarul și schimbătorul de căldură mult mai des.

Mai contează și granulometria rumegușului. Particulele prea mari sau amestecate haotic pot duce la peleți denși într-o zonă și friabili în alta. Asta se simte în focar prin ardere inegală, porțiuni de peleți nearși complet sau flacără instabilă. Când materia primă este bine pregătită, peleții rezultat au densitate uniformă și reacționează previzibil în centrală.

Rășinoase, foioase și peleți mixt: cum influențează arderea

Lemnul de rășinoase este ușor, are mai multe rășini naturale și o structură care favorizează aprinderea rapidă. Peleții din rășinoase se aprind ușor, au flacără vie și oferă o putere calorică mare raportat la greutate. Pentru centralele automate, care aprind focul de multe ori pe zi, acest comportament este un avantaj clar.

Foioasele, cum ar fi fagul sau stejarul, sunt mai dense și ard puțin diferit. Peleții din foioase tind să ofere un jar stabil, care se menține mai mult timp, cu o flacără poate mai calmă, dar constantă. Dacă ai o sobă pe peleți sau un sistem unde îți dorești o inerție termică mai mare, foioasele pot fi o alegere interesantă.

Peleții mixți combină rumeguș de rășinoase cu foioase, încercând să prindă avantajele ambelor lumi. De exemplu:

• aprindere relativ rapidă, specifică rășinoaselor;
• jar ceva mai stabil, specific foioaselor;
• putere calorică bună și flacără echilibrată.

În practică, diferențele reale depind de rețeta folosită și de calitatea rumegușului. Două sortimente de peleți mixți pot să se comporte foarte diferit, chiar dacă pe ambalaj scrie aceeași putere calorică.

Când te uiți la fișa tehnică, merită să urmărești câțiva indicatori:

• putere calorică declarată: potrivit peste 4,8 kWh/kg;
• umiditate: cu cât mai mică, cu atât mai bine (sub 8% este ok, în jur de 4-6% este excelent);
• conținut de cenușă: pentru uz casnic, sub 1% este foarte bun, sub 0,7% este excelent;
• diametrul și lungimea peleților: standard 6 mm, lungime între 20-40 mm.

Dacă valorile sunt bune, peleții au șanse mari să se comporte corect în centrală: pornesc repede, ard constant, lasă puțină cenușă și nu te obligă să cureți mereu focarul.

De ce diferă loturile de peleți între ele, chiar dacă par „la fel”

Chiar dacă pe sac scrie același lucru, loturile de peleți nu sunt niciodată identice. Prima sursă de variație este însăși materia primă. Rumegușul poate veni din arbori de vârste diferite, din zone diferite, cu conținut de rășini și densitate diferite. Toate acestea se traduc în mici schimbări ale modului în care ard peleții.

Umiditatea este a doua mare variabilă. La producție, peleții pot ieși cu o umiditate foarte bună, dar dacă sunt depozitați în locuri umede, dacă sacii stau în ploaie sau pe un beton rece, își pot trage apă. Tu îi vezi identici la exterior, dar centrala simte imediat diferența. Peleții mai umezi:

• pornesc mai greu;
• fac mai mult fum la aprindere;
• eliberează mai puțină energie utilă pe kilogram.

Apoi vin setările liniei de producție. Presiunea și temperatura din presă trebuie să fie stabilite corect. Când parametrii nu sunt constanți, apar peleți prea friabili sau prea sticloși.

Cei friabili se transformă în praf în saci și buncăr, ceea ce poate duce la blocarea snecului sau la alimentare neregulată. Cei foarte duri, dacă sunt și prea lungi, pot forța mecanismele de alimentare ale centralei.

Și conținutul de cenușă poate varia de la lot la lot. Dacă în rumeguș ajunge coajă, nisip sau alte impurități, procentul de cenușă crește. Tu observi asta în tava de cenușă care se umple mai repede decât înainte, deși folosești aceeași cantitate de peleți. În plus, se pot forma depuneri dure pe rezistența de aprindere sau pe schimbătorul de căldură, care îți reduc randamentul.

Pe scurt, loturile de peleți pot fi diferite din cauza:

• provenienței și calității rumegușului;
• nivelului de umiditate la producție și la depozitare;
• reglajelor liniei de presare;
• cantității de impurități (coajă, minerale, praf).

De aceea, chiar pentru același tip de peleți, este important să fii atent la cum se comportă centrala atunci când schimbi paletul sau furnizorul. Diferențele pe care le simți nu sunt închipuite, ci țin de aceste detalii tehnice.

Cum îți dai seama dacă ai prins un lot bun de peleți și ce poți face?

Chiar dacă nu ai laborator acasă, poți testa singur, în mod simplu, calitatea unui lot de peleți. Primul pas este să te uiți atent la saci. Un lot bun ar trebui să aibă peleți:

• relativ uniformi ca lungime și diametru;
• cu suprafață fină, ușor lucioasă;
• cu foarte puțin praf în sac.

Dacă deschizi sacul și vezi multe bucăți rupte, mult praf și pe pereții interiori o peliculă fină de rumeguș, este un semn că peleții sunt prea friabili sau au fost manipulați necorespunzător. Centrala va trage și praf, nu doar peleți întregi, iar asta nu ajută deloc la o ardere curată.

Poți face și un test rapid cu apă. Pune câțiva peleți într-un pahar cu apă rece și observă ce se întâmplă:

• peleții de calitate se scufundă relativ repede și se desfac într-o pastă de rumeguș;
• dacă plutesc foarte mult sau se fac instantaneu noroi, densitatea și structura lor nu sunt potrivite.

Apoi, urmărește cu atenție centrala în primele zile cu noul lot:

• cât de repede pornește flacăra;
• cum arată flacăra (stabilă sau leneșă);
• câtă cenușă se strânge în comparație cu loturile anterioare;
• dacă apar erori de alimentare sau de aprindere.

Dacă vezi că centrala pornește mai greu, scoate mai mult fum sau umple tava de cenușă de două ori mai repede, merită să iei în calcul schimbarea furnizorului sau, măcar, ajustarea setărilor de aer și alimentare. Aceste reglaje ar trebui făcute împreună cu un specialist în centrale pe peleți, care cunoaște limita de siguranță și optimul pentru modelul tău.

În final, alegerea peleților nu ține doar de preț pe sac, ci de raportul dintre calitate, stabilitate și modul în care se potrivește combustibilul cu centrala ta. Cu cât te informezi mai bine despre compoziție, umiditate, conținut de cenușă și diferențele între loturi, cu atât vei lua decizii mai bune pentru confortul casei tale.

Dacă ai dubii, dacă apar zgomote neobișnuite sau erori repetate, nu ezita să ceri părerea unui specialist în instalații. Vei avea o centrală care funcționează liniștit, consum controlat și o iarnă în care peleții chiar își fac treaba, nu îți dau motive de stres.